Ucraina nu este Rusia. De ce? Explică Vitaliy Portnykov

Pentru un observator extern care urmează războiului Rusiei împotriva Ucrainei, i se poate părea că, cu fiecare zi de „operațiune specială” a lui Putin – toate aceste crime, violuri, jafuri și bombardamente – prăpastia dintre cele două țări vecine, care până de curând trăiau în prietenie și ” fraternitate”, crește și face improbabilă reconcilierea națiunilor în viitorul apropiat.

Dar situația poate fi privită dintr-un alt unghi: poate că prăpastia care exista deja a devenit cauza atât a războiului în sine, cât și a concepțiilor greșite ale conducerii ruse despre cum ar trebui să se termine.

De-a lungul mai multor secole, Moscova a reușit să formeze o percepție a Ucrainei în lumea înconjurătoare ca parte a Rusiei și a civilizației sale – și atât de abil și de sârguincios încât rușii înșiși au crezut în ea. Fiecare școlar rus vă va spune o versiune simplă a poveștii. Rusia Kievană, invazia mongolo-tătară, victoria Moscovei asupra Hoardei și „adunarea pământurilor rusești”, care a dus la apariția unui imperiu puternic. În 1917, acest imperiu, este adevărat, a devenit bolșevic, dar a câștigat al Doilea Război Mondial – Marele Război Patriotic. Și numai acțiunile Occidentului au dus la dezintegrarea și dezmembrarea pământului rus și a poporului rus.

Acum Rusia adună din nou pământuri și se luptă cu naziștii… Grozav, nu?

Realitatea, însă, este că în perioada Rusiei Kievene, pământurile viitoarei Moscovie – și apoi principatul Suzdal – erau o provincie îndepărtată a acestui stat antic. Iar influența Hoardei de Aur asupra acestor pământuri provinciale a fost mult mai palpabilă decât influența asupra pământurilor viitoarei Ucraine.

În plus, Moscova a abandonat practic tradițiile de stat ale Rusiei în favoarea tradițiilor Hoardei, a preferat autocrația nelimitată în locul adunărilor seculare și participarea rezidenților la luarea deciziilor importante. Și aceste întâlniri au existat la Kiev și la Veliky Novgorod, distruse de Moscova, și în alte orașe antice rusești.

Slăbirea influenței Hoardei asupra pământurilor Rusiei a dus nu numai la întărirea Moscovei, ci și la apariția unui nou stat – Marele Ducat al Lituaniei, care includea aproape toate pământurile ucrainene moderne (o altă parte era sub influența Hanatului Crimeea, dar nu a Moscovei).

Marele Ducat este o educație multinațională și multiconfesională. Locuitorii săi au învățat toleranța și respectul reciproc. Atât Marele Ducat, cât și Regatul Poloniei, unite în Rich Pospolita, erau cunoscute pentru libertățile lor economice și drepturile nobilimii. De aici și orașele libere, apariția responsabilității în rândul locuitorilor lor, apariția responsabilității elitelor pentru administrația publică (nu întotdeauna, totuși, favorabilă). Nu a existat niciodată așa ceva pe ținuturile Moscovei – cu excepția Novgorodului și Pskovului, ale căror libertăți au fost distruse de țarii Moscovei.

Când kozacii ucraineni nu au putut să se împace cu faptul că ținuturile ucrainene fac parte din Corona Regni Poloniae (lat.) și au decis o alianță cu Moscova, ucrainenii s-au trezit într-o lume complet diferită – o lume a fărădelegii totale  și a loviturilor de stat constante, a agresiunii militare și falsificarea trecutului altor popoare ale imperiului în favoarea rusului. Dar această perioadă – lungă pentru ruși ca națiune tânără – nu a fost decisivă pentru cei care locuiau pe pământurile ucrainene.

Desigur, în perioada puterii imperiale, golful dintre Rusia și Ucraina era greu de văzut, dar pe măsură ce imperiul slăbea, acesta devenea din ce în ce mai evident.

Deja declarația de independență a Ucrainei — și scurta perioadă 1918-1920, și mai ales după 1991 — a arătat cât de diferite s-au dovedit a fi țările. În Ucraina, există o schimbare constantă a puterii, competiție de elită, revolte, solidaritate publică. În Rusia – „monarhizarea” puterii, transferul președinției către un succesor, războaie cu regiuni indisciplinate, apatie socială…

În general, războiul lui Putin împotriva Ucrainei este ultima încercare de a pretinde că abisul nu a existat niciodată, ucrainenii nu au existat niciodată, istoria, limba și cultura lor nu au existat și că a existat doar Rusia. Dar această încercare teribilă se va sfârși de fapt doar prin adâncirea abisului.

Vitaliy Portnikov, special pentru Infopost.Media

Ця публікація доступна також українською мовою: Україна vs Росія: поглиблення прірви

Vă recomandăm să citiți rubricile autorului lui Vitaliy Portnikov pentru ediția noastră

* Textul este o rubrică a autorului, deci prezintă, în primul rând, opiniile autorului materialului, care pot să nu coincidă cu poziția editorilor InfoPost. Publicăm rubrici ale autorului în primul rând de dragul discuțiilor pe subiecte importante, deoarece credem în puterea dialogului public. Dacă doriți să scrieți o rubrică a autorului pentru noi, scrieți-ne la  editor.infopost@gmail.com

** Materialul a fost pregătit ca parte a inițiativei Re:Open Ukraine, care este implementată de Institutul de Strategie Central Europeană

Re:Open Ukraine este un proiect al Institutului de Strategie Central Europeană, al cărui scop este redescoperirea și explicarea noii Ucraine atât pentru sine, cât și pentru vecinii săi imediati de Vest. Proiectul are 3 regiuni focus ale Ucrainei, și anume Transcarpatia, Bucovina și Odesa, și 5 țări focus ale UE și NATO, și anume Polonia, România, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă.

Що таке Infopost.Media?

Це суспільно-політичне видання, яке розповідає українській аудиторії про національні меншини, а їм – про сучасну Україну. Ціль Infopost.Media – посилити національний діалог та згуртованість, протидіяти дезінформації та маніпуляціям, а також повернути Україну в її рідний дім – вільну спільну мультикультурну Європу.