15 decembrie, 2022

Este timpul să ne asumăm responsabilitatea”. Discursul apărătorului ucrainean al drepturilor omului la acordarea Premiului Nobel pentru Pace

Este timpul să ne asumăm responsabilitatea”. Discursul apărătorului ucrainean al drepturilor omului la acordarea Premiului Nobel pentru Pace

Pentru prima dată în istorie o organizație ucraineană pentru apărarea drepturilor omului a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2022. Câștigătorul a fost Centrul pentru Libertăți Civile, o organizație care protejează drepturile oamenilor din Ucraina și din străinătate. Acesta este primul premiu Nobel din istoria Ucrainei și limba ucraineană se aude pentru prima dată de pe scena ceremoniei oficiale de decernare.

Discursul a fost susținut de șeful Centrului pentru Libertăți Civile, Oleksandra Matviychuk.

Eb4be480fc6114e807ab5b2b1e251a7c

Discurs al laureatului Premiului Nobel pentru Pace 2022
al Centrului pentru Libertăți Civile,
susținut de Oleksandra Matviychuk.
Oslo, 10 decembrie 2022

Majestăților Dumneavoastre,
Altețelor Dumneavoastre Regale,
dragi membri ai Comitetului Nobel norvegian,
cetățeni ai Ucrainei și cetățeni ai lumii.

Anul acesta, întreaga Ucraina a așteptat anunțarea Premiului Nobel pentru Pace. Considerăm că este o recunoaștere a eforturilor întregului popor ucrainean, care s-a opus cu curaj împotriva încercărilor de a distruge dezvoltarea pașnică a Europei și o recunoaștere a importanței muncii apărătorilor drepturilor omului în prevenirea amenințărilor militare în întreaga lume.

Suntem mândri că astăzi, pentru prima dată, limba ucraineană va fi vorbită la o ceremonie oficială.

Câștigăm Premiul Nobel pentru Pace în timpul unui război început de Rusia. Acest război durează de opt ani, 9 luni și 21 de zile.

Pentru milioane de oameni, cuvinte precum bombardare, tortură, deportare și tabere de filtrare au devenit familiare. Dar nu există astfel de cuvinte care să transmită durerea unei mame care și-a pierdut fiul nou-născut după atacul asupra spitalului maternității. Tocmai își ținuse copilul în brațe, îl chemase pe nume, îl alăptase, îi inhalase mirosul – și dintr-o dată o rachetă rusească i-a distrus întregul univers. Și acum visul și copilul ei mult dornic zace în cel mai mic sicriu din lume.

Nu există soluții gata făcute pentru provocările cu care ne confruntăm noi și lumea. Oamenii din diferite țări luptă și pentru drepturile și libertățile lor în circumstanțe extrem de dificile. Prin urmare, astăzi voi încerca măcar să pun întrebările potrivite pentru a putea începe să căutăm aceste soluții.

 


Prima. Cum să restabilim importanța drepturilor omului?


 

Generațiile care au supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial au fost înlocuite cu altele. Oamenii au început să ia drepturi și libertăți de la sine înțeles. Chiar și în democrațiile dezvoltate, uneori sunt puse la îndoială principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului. Dar drepturile omului nu sunt câștigate o dată pentru totdeauna. Valorile civilizației moderne trebuie protejate.

Pacea, progresul și drepturile omului sunt indisolubil legate.

Un stat care ucide jurnaliști, închișează activiști sau dispersează demonstrații pașnice reprezintă o amenințare nu numai pentru cetățenii săi. Un astfel de stat reprezintă o amenințare pentru întreaga regiune și pentru pacea în întreaga lume. Prin urmare, lumea trebuie să răspundă încălcărilor sistemice.

Drepturile omului ar trebui să fie un factor nu mai puțin important în luarea deciziilor politice decât beneficiul economic sau securitatea. Această abordare ar trebui aplicată și în politica externă.

Acest lucru este clar vizibil pe exemplul Rusiei, care și-a distrus constant propria societate civilă. Dar țările lumii democratice au închis ochii la acest lucru pentru o lungă perioadă de timp. Ei au continuat să strângă mâna cu conducerea rusă, să construiască gazoducte și să desfășoare „afaceri ca de obicei”.

De zeci de ani, armatele ruse au comis crime în diferite țări. Dar au rămas mereu nepedepsiți.

Lumea nu a reacționat corespunzător nici măcar la actul de agresiune și anexarea Crimeei, care a devenit primul precedent în Europa postbelică. Rusia credea că poate face tot ce vrea.

Acum Rusia caută să spargă rezistența și să ocupe Ucraina prin provocarea deliberată de durere asupra populației civile.

Armatele ruse distrug intenționat clădiri rezidențiale, biserici, școli, spitale, împușcă coridoarele de evacuare, închid oameni în lagăre de infiltrare, efectuează deportări forțate ale populației, răpesc, torturează și ucid în teritoriile ocupate.

Poporul rus va purta responsabilitatea pentru această pagină rușinoasă a istoriei sale și dorința de a reînvia cu forță fostul imperiu.

Optimize

Nataliya Pinchuk, soția apărătorului bielorus al drepturilor omului Ales Bialiatskyi, reprezentantul organizației ruse „Memorial” Yan Rachynskyi, șeful Centrului pentru Libertăți Civile Oleksandra Matviychuk (de la stânga la dreapta) / Foto: AFP-Yonhap

 


Al doilea. Cum să începem să numim lucrurile după numele lor?


 

Oamenii din Ucraina vor pace ca nimeni altul. Dar pacea nu vine atunci când țara atacată își depune armele. Atunci nu este pace, ci ocupație. Am găsit cadavrele civililor pe străzi și în curțile caselor lor după eliberarea Butchi. Acești oameni nu aveau deloc arme.

Este necesar să nu mai deghăm amenințările militare amânate în „compromisuri politice”.

Lumea democratică este obișnuită să facă concesii dictaturilor. Și de aceea este atât de importantă disponibilitatea poporului ucrainean de a rezista imperialismului rus.

Nu vom lăsa oamenii din teritoriile ocupate să moară și să fie torturați.

Viața oamenilor nu poate fi un „compromis politic”. A lupta pentru pace nu înseamnă a ceda presiunii agresorului, ci a proteja oamenii de cruzimea lui.

În acest război luptăm pentru libertate în toate sensurile ei. Și plătim cel mai mare preț pentru asta.

Noi, cetățenii Ucrainei de toate naționalitățile, nu ar trebui să discutăm despre dreptul nostru la un stat ucrainean suveran și independent și despre dezvoltarea limbii și culturii ucrainene.

Ca oameni, nu ar trebui să compromitem dreptul de a ne defini identitatea și de a face propriile alegeri democratice.

Tătarii din Crimeea și alte popoare indigene nu trebuie să își dovedească dreptul de a trăi liber pe pământul lor natal din Crimeea.

Cum va fi Ucraina în viitor depinde de modul în care luptăm astăzi. Pentru ca în țara postbelică să putem construi nu structuri șocante, ci instituții democratice stabile.

Valorile sunt cele care ne determină comportamentul nu atunci când este ușor, ci când ne este greu. Nu trebuie să devenim o oglindă a statului agresor.

Acesta nu este un război între două state, este un război între două sisteme – autoritarismul și democrației.

Luptăm pentru oportunitatea de a construi un stat în care drepturile fiecărei persoane să fie protejate, guvernul să fie responsabil, instanțele independente, iar poliția să nu bată demonstrațiile studențești pașnice din piața centrală a capitalei.

Trebuie să depășim trauma războiului și riscurile asociate cu acesta în drumul către familia europeană și să aprobăm alegerea poporului ucrainean, determinată de Revoluția Demnității.

 


Al treilea. Cum să asigurăm pacea oamenilor din întreaga lume?


 

Sistemul internațional de pace și securitate nu mai funcționează. Prizonier de conștiință, tătarul de Crimeea Server Mustafayev și mulți alți oameni sunt închiși în închisorile rusești din cauza activității lor în domeniul drepturilor omului.

Noi, apărătorii drepturilor omului, care am folosit legea pentru a proteja oamenii de mulți ani, nu avem niciun mecanism legal pentru a opri atrocitățile rusești. Prin urmare, mulți apărători ai drepturilor omului au fost forțați să apere ceea ce cred cu armele în mână. La fel ca prietenul meu Maksym Butkevich, care se află în prezent în captivitate în Rusia. El și alți prizonieri de război ucraineni, precum și toți civilii reținuți, trebuie eliberați.

Sistemul ONU, creat după al Doilea Război Mondial de învingătorii săi, a stabilit indulgențe nejustificate pentru țările individuale.

Dacă nu vrem să trăim într-o lume în care regulile definesc state cu un potențial militar mai puternic, atunci acest lucru trebuie să se schimbe.

Trebuie să începem să reformăm sistemul internațional pentru a proteja oamenii de războaie și regimuri autoritare. Sunt necesare garanții efective de securitate și respect pentru drepturile omului pentru toate statele și cetățenii lor, indiferent de participarea lor la blocuri militare, potențialul lor militar sau puterea economică.

Drepturile omului trebuie să ocupe un loc central în acest nou sistem.

Și această sarcină nu este doar pentru politicieni. Factorii de decizie sunt tentați să evite să găsească strategii complexe care necesită mult timp. Ei se comportă adesea ca și cum provocările globale vor dispărea de la sine într-o zi. Dar adevărul este că ele nu fac decât să se înrăutățească.

Noi, oamenii care vrem să trăim în pace, trebuie să le spunem politicienilor că avem nevoie de o nouă arhitectură a ordinii mondiale.

Poate că nu avem instrumente politice, dar avem întotdeauna propriul cuvânt și poziția. Oamenii obișnuiți au mult mai multă influență decât își dau seama.

Vocea a milioane de oameni din diferite țări poate schimba istoria lumii mai repede decât intervenția Națiunilor Unite.

 


Al patrulea. Cum să asigurăm dreptatea tuturor victimelor războiului?


 

Dictatorii se tem de stabilirea ideii de libertate. Prin urmare, Rusia încearcă să convingă întreaga lume că statul de drept, drepturile omului și democrația sunt valori false. Pentru că în timpul războiului nu protejează pe nimeni.

Da, legea nu funcționează acum. Dar credem că acest lucru este temporar. Depinde de noi să întrerupem acest ciclu de impunitate și să schimbăm abordările asupra justiției pentru crimele de război.

O pace durabilă care oferă libertate de frică și un sentiment de perspectivă este imposibilă fără dreptate.

Încă vedem lumea prin prisma Tribunalului de la Nürnberg, unde criminalii de război au fost condamnați doar la căderea regimului nazist. Dar justiția nu ar trebui să depindă de stabilitatea regimurilor autoritare. La urma urmei, trăim într-un nou secol. Justiția nu trebuie să aștepte.

Trebuie să reducem decalajul de responsabilitate și să oferim tuturor persoanelor afectate o șansă la justiție. Când sistemul național este copleșit de numărul crimelor de război. Când Curtea Penală Internațională este limitată la câteva cazuri selectate sau nu are deloc jurisdicție.

Războiul transformă oamenii în numere. Trebuie să returnăm numele tuturor victimelor crimelor de război. Indiferent de cine sunt, de statutul lor social, de tipul de crime și de brutalitate pe care au suferit-o și dacă mass-media și societatea sunt interesate de cazul lor. Pentru că viața fiecărui om contează.

Dreptul este o materie vie care evoluează constant. Trebuie să creăm un tribunal internațional și să-l aducem pe Putin, Lukașenko și alți criminali de război în fața justiției. Da, aceasta este o mișcare îndrăzneață. Dar trebuie să dovedim că statul de drept funcționează, iar justiția există, chiar dacă este amânată în timp.

 


A cincea. Cum poate solidaritatea globală să devină pasiunea noastră?


 

Lumea noastră a devenit foarte rapidă, extrem de complexă și interconectată. În acest moment, oamenii din Iran luptă pentru libertatea lor. Oamenii din China rezistă dictaturii digitale. Oamenii din Somalia îi întorc copiilor soldați la o viață pașnică. Ca nimeni altcineva, ei simt ce înseamnă să fii om și să aperi demnitatea umană. Viitorul nostru depinde de succesul lor.

Suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lume.

Drepturile omului sunt despre un mod de a gândi, despre o anumită paradigmă a percepției lumii care determină modul în care o persoană gândește și va acționa. Ei își pierd sensul dacă protecția lor este lăsată doar în seama avocaților și diplomaților. Prin urmare, nu este suficient să adoptați legile potrivite sau să creați instituții formale. Valorile societății vor fi în continuare mai puternice.

Aceasta înseamnă că avem nevoie de o nouă mișcare umanistă care să lucreze cu societatea la nivel de sens, să se angajeze în educație, să formeze sprijin în masă și să implice oamenii în protecția drepturilor și libertăților. Această mișcare ar trebui să unească intelectualii și societățile civile din diferite țări, deoarece ideile de libertate și drepturile omului sunt universale și nu au granițe naționale.

În acest fel, vom putea forma o cerere de soluții și vom depăși împreună provocările globale – războaie, inegalități, invazia vieții private, întărirea autoritarismului, schimbările climatice etc.

Acesta este modul în care putem face această lume mai sigură.

Ne dorim ca copiii noștri să nu fie forțați să treacă prin războaie și suferință.

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a nu pune pe umerii lor ceea ce noi, părinții lor, avem de făcut. Omenirea are șansa să depășească crizele globale și să se angajeze într-un nou mod de a înțelege lumea.

E timpul să-ți asumi responsabilitatea. Nu știm cât timp avem.

Și din moment ce acesta este Premiul Nobel pentru Pace într-un timp de război, îmi voi permite să fac apel la oameni din diferite țări ale lumii cu un apel la solidaritate. Nu trebuie să fii ucrainean pentru a sprijini Ucraina. Este suficient să fii om.

 

🇺🇦 Цей матеріал доступний також українською мовою: “Час взяти відповідальність”. Промова української правозахисниці на врученні Нобелівської премії миру

🇭🇺 Ez az anyag ukrán nyelven is elérhető: Eljött a felelősségvállalás ideje”. Egy ukrán jogvédő beszéde a Nobel-békedíj átadásán

 

Infopost.media

 

* Textul a fost publicat ca parte a inițiativei Re:Open Ukraine, care este implementat de Institutul de Strategie Central European.

Re:Open Ukraine este un proiect al Institutului de Strategie Central-Europeană, al cărui scop este redescoperirea și explicarea noii Ucraine atât pentru sine, cât și pentru vecinii săi imediaţi occidentali. Proiectul are 3 regiuni focus ale Ucrainei, și anume Transcarpatia, Bucovina și Odesa, și 5 țări focus ale UE și NATO, și anume Polonia, România, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă.

Comments